2018 pentru Editura Hyperliteratura: aproape zece cărți publicate

2018, al doilea an al editurii, a fost pentru Hyperliteratura un an tumultos, plin de peripeții, cu mulți autori noi și aproape zece cărți publicate. Cu perioade foarte oscilante ca vânzări, cu proiecte nereușite (primul crowdfunding care nu și-a atins targetul sau un turneu de carte total eșuat), dar și multe alte împliniri (cea mai reușită campanie de crowdfunding de carte din România, prima carte despre istoria hip-hop-ului românesc, tirajul cărții de centenar epuizat la aproape o lună de la apariție), mai ales spre final de an, care au ne-au făcut să ne simțim mândri.

Romanul Casa din Strada Sirenelor
la al doilea tiraj

Treaba serioasă a început în februarie, atunci când am editat un nou tiraj de 1.000 de exemplare din romanul Casa din Strada Sirenelor, de Octavian Soviany, primul tiraj fiind aproape epuizat în aproximativ jumătate de an de la apariție. Cartea a fost de altfel repaginată și mărită astfel cu câteva pagini,reparând astfel „greșelile” primei ediții, unde paginarea cărții nu a fost tocmai perfectă.

Tot atunci am mers cu Soviany într-un mini-turneu vestic, cu lansări la Lugoj, Arad și Timișoara – la Timișoara fiind poate una dintre cele mai frumoase lansări de care am avut parte (chiar și Soviany a mărturisit că a fost poate chiar cea mai frumoasă lansare a lui alltime), cu o sală arhiplină, de aproape 100 de persoane, și o atmosferă cum rar am întâlnit. Alături de noi au fost scriitorii Robert Șerban și Daniel Vighi.

Sala plină la Cărturești Timișoara Mercy, cu ocazia lansării romanului Casa din Strada Sirenelor

În acest moment, chiar dacă nu mai e mult și se fac doi ani de la publicare, Casa din Strada Sirenelor este încă un roman foarte căutat, foarte iubit de public, fiind în topul vânzărilor noastre.

Turneul rock printre nămeți și cu spitalizări

Povestea a continuat imediat cu Rock în timpuri noi, cel de-al doilea volum din trilogia Istoria ROCKului românesc, a lui Nelu Stratone. Tot atunci am reedidat și cel de-l al treilea tiraj din primul volum, Rock sub seceră și ciocan, cea mai vândută carte a editurii de până acum.

Nelu Stratone, bucuros la ieșierea volumului din tipar

Nelu Stratone, semnând peste 100 de exemplare precomandate de cititori din Rock în timpuri noi

A urmat un turneu horror prin țară, unde am răcit rău de tot pe rând, iar Nelu a ajuns chiar internat (pneumonie), fiind nevoit să ne abandanoze la jumătatea lansărilor. Am ajuns totuși la Sibiu, Alba, Deva, Timișoara, Lugoj, Arad, Oradea, Cluj și Brașov, prin niște ninsori infernale, dar lansările, per total, au lăsat de dorit ca prezență în multe orașe (excepție făcând, as usual, Timișoara, „patria rock”, unde iar am avut o sală plină). Febră, urechi înfundate, fervexuri, aspirine și paracetamoale, cam asta îmi amintesc.

Primul nume mare pe 2018: Radu Aldulescu

Primul nou-venit la editură a fost (și este) unul dintre cei mai importanți, zic eu, romancieri contemporani: Radu Aldulescu. Cu cel de-al zecelea său roman, Rezidenți în Casa Visurilor, o carte nu tocmai ușoară, dar extraordinar scrisă și fabuloasă prin felul în care Radu surprinde realitatea de tranziție din România, cu niște personaje memorabile.

Campania de crowdfunding pentru roman, dar și un parteneriat cu o librărie importantă, au dus la mai bine de 300 de exemplare vândute încă dinainte de apariția titlului, ceea ce a reprezentat un pas important pentru noi. Am făcut lansări la București (alături de Octavian Soviany și Stelian Tănase, viitorul nostru autor), apoi Lugoj, Arad și Timișoara, Craiova și recent la Constanța. Ne gândim ca în 2019 să trecem și prin Brașov și Iași.

Lansarea romanului Rezidenti in Casa Visurilor, cu Radu Aldulescu, Stelian Tănase, Octavian Soviany și Andrei Ruse la Absintheria Sixtină (Victoriei 210)

Rezidenți în Casa Visurilor a fost un roman foarte bine primit atât de critici, cât și de cititori, iar jumătate din tirajul inițial s-a și vândut și avem speranțe mari pentru 2019.

Poveste de cartier,
controversata biografie a Danei Marijuana

Vara a început cu o campanie de crowdfunding pentru biografia Danei Marijuana, prima cântăreață de hip-hop din România, proiect pe care l-am coordonat și scris după aproape un an de înregistrări și povestiri. Poveste de cartier rămâne pentru mine un proiect de suflet și îl consider la fel de important ca și celelalte trei romane pe care le-am scris și publicat de-a lungul timpului.

Reacțiile nu au fost cele așteptate la început, ba din contră, a fost primul nostru eșec în materie de precomenzi (adică nu ne-am atins targetul mai deloc), ceea ce a întârziat apariția cărții până în luna noiembrie. Însă chiar și așa, cu toate peripețiile financiare (o, da, vara au fost momente dificile) și cu o parte a publicului total reticentă, a ieșit pe piață Poveste de cartier, un titlu care are în prim plan mai mult decât o lecție de viață, o poveste de la glorie (scurtă, ce-i drept) la decădere, de la sănătate mintală la boală, de la a fi un idol la a fi târât de presa de can can în toate mizeriile posibile, ca într-un final să vină renașterea, alături de credință.

Andrei Ruse și Dana Marijuana

Ei bine, cu toate că inițial nu a fost primită extraordinar, cartea a fost pe locul al II-lea în vânzări pe sfârșit de 2018, iar Adevărul a numit-o nici mai mult, nici mai puțin de „o bijuterie editorială”. Lansarea (underground) a fost de-a dreptul superbă, cu invitați de seamă, iar nu mult după ea, Dana a și avut un concert cu sala plină. So 90s!

Un roman despre rădăcini și devenire:
Sângele apă nu se face

Finalul verii a venit cu un alt autor interesant, Adrian Pârvu (fost jurnalist și poet la bază), cu al său debut în proză, Sângele apă nu se face. De la o bere cu Radu Aldulescu (care-mi preda manuscrisul romanului său) am ajuns la altă masă și la o altă bere cu acest individ „antipatic” pe care am ajuns să-l îndrăgesc enorm, de aici în câteva zile am primit cartea, am decis foarte rapid publicarea ei, am avut o campanie de crowdfunding în august, ne-a ieșit (când nici noi nu credeam c-o s-o scoatem la capăt, atât din cauza perioadei, cât și din cauza lipsei de notorietate a autorului privind publicul larg) și nu doar că am publicat romanul, ci și volumul de poezie Soare cu piper, la pachet.

Adrian Pârvu citind recenzia romanlui său din Observator Cultural

Două cărți noi marca Octavian Soviany

Toamna am lucrat intens să-i publicăm lui Soviany două noi cărți, Am fost un copil reușit?, cartea copilăriei sale, dar și antologia Cartea răstălmăcirilor, care cuprinde peste 40 de poeți clasici europeni (majoritatea francezi), traduși de Soviany de-a lungul timpului. Două cărți de colecție. Au ieșit la Gaudeamus, după o altă campanie de crowdfunding cu peripeții (asta pentru că a fost vorba de două cărți, nu de una).

Octavian Soviany și cele trei cărți ale sale de la Editura Hyperliteratura

Am fost un copil reușit? în Top Noutăți Cărturești la Timișoara

Și tot cu Soviany am „bătut” palma pe viitor pentru încă vreo trei proiecte și alte reeditări, de care să ne tot ocupăm ani la rândul. Pot spune de pe-acum că Octavian Soviany este autorul nostru cel mai drag (mă refer la beletristică) și cu care am decis să mergem împreună pe termen lung și foarte lung de acum încolo.

Lucia Hossu-Longin și cartea de centenar

Oamenii mari care au făcut România Mare, printre cele mai vândute titluri la Cărturești Verona

În noiembrie ni s-a alăturat (sper tot pentru o perioadă îndelungată) Lucia Hossu-Longin, celebra realizatoare a Memorialului Durerii, care a venit cu un proiect superb de centenar, Oamenii mari care au făcut România Mare. O carte cu un succes enorm chiar de la apariție – la nicio lună de la acest moment am dat în tipar deja al doilea tiraj. O carte care conturează direcția editurii noastre nu doar spre beletristică, ci și pe cărți importante de recuperare istorică. O carte care readuce în scenă 24 de personaje uitate ale Marii Uniri și te face să te întrebi de unde-am pornit și unde am putut să ajungem…

Am vut o lansre frumoasă la Gaudeamus, dar una și mai mare la ICR, iar Oamenii mari care au făcut România mare este, categoric, best-seller-ul anului 2018 pentru noi.

Mojar, volumul fără „voce”

Valeriu Mircea Popa și Andrei Ruse cu antologia Mojar

Finalul de an a adus cel mai drag proiect la care am lucrat până acum la editură, antologia Mojar și alte poeme care nu există, a lui Valeriu Mircea Popa. Impresionați de drama prin care trece autorul de ceva timp (felul abuziv în care a rămas fără o parte din pensie din cauza Uniunii Scriitorilor, apoi și AVC-ul suferit la începutul anului, care l-a lăsat fără capacitatea de a vorbi), aproape 300 de oameni au contribuit la campania lui și au precomandat cartea, ajutând nu doar la publicarea cărții, ci și la susținerea financiară a lui Valeriu, care a primit chiar înainte de Crăciun un avans din drepturi cred că record pentru piața editorială din România.

A fost o campanie emoționantă de-a dreptul, în care am bătut recorduri după recorduri privind crowfundingul de carte în țară (ca sumă, ca număr de oameni implicați, ca vizualizări șamd) și în care am concentrat tot ce am învățat în doi ani de editură ca lucrurile să iasă bine. Și exact așa au ieșit.